Conform art.30 alin.1 din Codul Familiei, toate proprietatile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei - atata timp cat certificatul de casatorie nu este anulat de o instanta judecatoreasca - sunt bunuri comune.
Ambii soti au drepturi egale aspupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei "bunuri devalmase", chiar daca in actul de achizitionare este trecut doar unul dintre soti sau cumpararea s-a facut din veniturile unuia dintre soti si chiar daca bunul a fost dobandit in timp ce sotii erau despartiti in fapt.
Astfel, legislatia in vigoare cu privire la drepturile comune si egale ale sotilor asupra bunurilor, interzice sotilor instrainarea acestora fara acordul scris al celuilalt sau incheierea unor conventii prin care sa le stabileasca un alt regim juridic.
Daca se incheie astfel de conventii, ele sunt nule de drept, potrivit art. 30 alin. 2 Codul Familiei.
Conform art. 35 alin. 2 din Codul familiei, in cazul vanzarii bunurilor imobiliare nu mai functioneaza mandatul tacit reciproc, astfel ca pentru valabilitatea actului de instrainare este necesar si acordul expres al celuilalt sot.
In cazul in care lipseste consimtamantul unuia dintre soti la incheierea contractului de vanzare, actul este lovit de nulitate relativa, intrucat normele au un caracter de protectie a sotului ce nu a consimtit vanzarea.
